CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 18 DECEMBRIE

Domnul păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc. Psalmul 145:20

Când observăm grija providenţială divină pentru poporul tipic al lui Dumnezeu, aceasta ne sporeşte credinţa şi încrederea pe care o avem în calitate de copii spirituali ai Lui, pentru că, împreună cu apostolul, ne gândim că dacă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult pe când eram încă păcătoşi, încât Şi-a dat Fiul pentru noi, cu cât mai mult ne iubeşte acum, când nu mai suntem păcătoşi, necunoscuţi, străini, ci ne-am consacrat Lui şi căutăm să umblăm pe urmele Răscumpărătorului nostru. Tot aşa, ne gândim că dacă Dumnezeu Şi-a folosit grija providenţială în interesul poporului Său tipic, El este tot atât de dispus şi dornic să facă tot atâta, şi chiar mai mult pentru Israelul Său spiritual — pentru adevăraţii israeliţi în care nu se găseşte vicleşug — cei care au intrat într-un legământ cu El şi care caută să umble nu potrivit cărnii, ci potrivit Spiritului. Textul nostru este în acord cu acest gând. „Domnul păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc.” Adevărat, El are o iubire compătimitoare pentru lume, iubire care L-a determinat să asigure răscumpărarea pentru toţi la timpul potrivit — toţi cei răscumpăraţi vor avea o manifestare a iubirii şi grijii divine pentru interesele lor — dar acum, în timpul Veacului Evanghelic, binecuvântările divine sunt acordate celor care vor forma Biserica, Trupul lui Cristos, care Îl iubesc mai mult decât îşi iubesc casele sau pământurile, părinţii sau copiii, sau pe ei înşişi. Toţi cei care pot declara în inima lor loialitate faţă de Domnul, credinţa şi încrederea lor în El, pot fi siguri că toate lucrurile sunt supravegheate pentru binele lor şi lucrează pentru binele lor, atât în cele pământeşti, cât şi în cele veşnice. W. T. 1905-333 (R 3658:5) (Cântarea 211)