CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 17 SEPTEMBRIE

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine va sta în locul Lui cel sfânt? Cel care are mâinile nevinovate și inima curată, cel care nu-și dedă sufletul la deșertăciune și nu jură ca să înșele. Psalmul 24:3, 4

Cei care au făcut o deplină consacrare a inimii lor Domnului, sunt cei curați la inimă sub legea iubirii. Dar în pofida curățeniei inimii lor, a intențiilor lor, a voinței lor de a îndeplini legea regală a iubirii, aceștia au de dus o bătălie. Legea membrelor lor, depravate prin păcatul moștenit, este legea puternică a egoismului, în opoziție cu noua lege la care s-au angajat — legea iubirii. Totuși, incapacitatea lor de a trăi la înălțimea cerințelor acestei legi noi nu trebuie să fie cauzată de lipsa voinței, lipsa intenției unei inimi curate, loiale. Orice nereușită ar avea aceștia, oricât de mult n-ar reuși uneori, să obțină victoria, aceasta trebuie să fie numai din cauza slăbiciunilor cărnii și a asalturilor Adversarului, la care inimile lor curate n-au reușit să se împotrivească. Aici sunt folositoare promisiunile Domnului, asigurându-i că El le cunoaște slăbiciunile și punctele vulnerabile, precum și uneltirile diavolului și influența spiritului lumii, care sunt contrare spiritului iubirii. El le spune că pot merge liber la tronul harului ceresc, acolo să obțină milă în privința nereușitelor de a trăi la înălțimea standardului înalt pe care inimile lor îl recunosc și la care se străduiesc să se conformeze. El îi asigură de asemenea că pot găsi har pentru ajutor în orice timp de nevoie. W. T. 1912-337 (R 5123:4) (Cântarea 404)